Am ajuns in punctul acela al vietii in care nu ma mai scarbeste nimic.Nu ma mai misca nimic.Nici macar dispretul altora.Nici fericirea pe care ei o mimeaza(sau nu) ca sa ma nimiceasca.Am pierdut tot ce era de pierdut pana acum.Nu mai am nimic.Nu ma mai am nici macar pe mine.Am trait atatea incat ma intreb pentru ce m-am nascut om.Sa nu crezi ca o sa amintesc ceva de tine.De fapt,nici nu stii cine esti.Ai fost? Tu,inger nenascut.Urat,urat trebuie sa fi fost.Un fluture mi se aseaza in palma.Macar el nu e om.El nu te poate ...nu stiu.Nu-ti poate lua nimic.Si oricum,ce sa-mi ia?
Ce..dureros e cand iti mor oamenii in suflet.Cand simti cum se dilata esenta lor in sangele tau.E mult mai cumplit decat moartea fizica
Mi-e amar,mi-e rece,mi-e scris.Nu,nu sunt pesimist.Nici macar nu inteleg bine notiunile de"pesimist"si "optimist".
Lumina tremuratoare a obrazului si a buzelor,umiditatea solemna a ochilor.N-ai fost.Nici macar acolo cand a trebuit.Tu,forma de viata.Tu,fluture nevinonat.Te-am stans in palma,te-am atins,te-am prins,dar ai murit.Nu,nu trebuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu