Un pas.Doi.Trei.Stop.Unde alergi asa grabit?Nu stiu,n-am nicio idee.Numara-mi pasii pana la apusul soarelui sau pana cand zaresti o lumina la capatul tunelului din sufletul meu.Apoi retrage-te in cel mai nostalgic si intim colt si noteaza meticulos,atunci cand inima iti iese din piept de emotie,ce simti.Vezi ca am ascuns in camera mea din sufletul tau doua sentimente si trei cuvinte.Le-am pus sub cearceaful alb de matase din inima ta.Stiam ca o sa vina un moment in care o sa ai nevoie de ele.Ai grija cand le iei sa nu le rupi.Sunt asa de subtiri.Acum eu trebuie sa-mi continui drumul.Mai am putin si ajung pe bulevardul viselor pierdute.Iarta-ma ca nu te-am imbratisat inainte sa plec.Eram prea grabit.As fi vrut sa fii si tu pe bulevardul asta cu mine.
E un loc neobisnuit de tainic aici.Si e multa liniste.E atat de multa liniste incat imi rasuna obsesiv in minte ticaitul agresiv al ceasului de la mana mea.E ora 00:00.E tarziu.E tarziu si in mine.Nu conteaza timpul aici.Vreau sa ma plimb pana cand o sa zaresc si eu luminita de la capatul tunelului din sufletul tau.Mi-e frica.Mi-e frica ca n-o sa-ti simt rasuflara-ti calda si tremuranda langa urechea mea atunci cand voi reusi sa fac asta.Dar insusi gandul ca as putea izbuti ma consoleaza intr-o oarecare masura.
Acum rasuna in mine glasul gandurilor tale si parca simt cum geana ta m-atinge pe ploape.E noapte.E intuneric.Nu se observa nicio raza de lumina.Imi iei usor in palme capul plin de visuri,apoi iti apropii buzele reci de fruntea-mi fierbinte.Adorm.
A venit toamna si e tarziu in mine.Trezeste-ma!
