seara are parfumul tău pe gât
verdele împrumută ceva din frumusețea ierbii
se joacă în ochii mei
cunoașterea e un capăt al lumii pe care doresc să-l cuprind
inima ta e un semn de carte
mă ghidează în mine însumi
urc spre tine ca pe drumul Golgotei
am răstignit toate cuvintele în podul palmei tale
literatura vuiește de spaimă
mă chinui să-ți prind ecoul în mâini
să fac din el a zecea simfonie
pielea ta e o foaie velină
pe care-mi scriu nemurirea.
