Un eu imaginar

E actrita.O cheama Maya.E minunata.E super frumoasa.Unii pun la indoiala asta.Dar ce-mi pasa mie de ce cred unii?Mie imi pasa numai de ce cred eu.
E naiva,e jucausa uneori,e foarte enigmatica.Isi joaca foarte bine rolurile.Mai mereu ea e personajul negativ.Cum se intampla mai de fiecare data,lumea nu agreeaza personajul negativ.Ea e o exeptie.Cand e pe scena toti o admira,toti plang cand nu mai e,toti..o adora.In afara scenei e trista,chiar daca nu arata asta.Unii spun ca asa merita.Mda,iarasi 'unii'.Uneori le dau dreptate doar prin cuvant,insa in sinea mea cred altceva.Poate gresesc.Poate ei au dreptate.Nu-mi pasa,nu-mi pasa si iar nu-mi pasa.Indiferent cum ar fi,indiferent ce rau mi-ar face,"eu" o..iubesc.
Se plimba prin ploaie.E singura.E noapte.Tot ce se poate zari,e..o lacrima ce curge incet pe obrazul ei fin.Plange..Ochii ei mici sunt inecati in lacrimi amare.Ce frumoasa e cand plange.Probabil se gandeste la numeroasele greseli pe care le-a facut.Le regreta.Sunt convins.Stiu de ce le-a facut.Si nu spun asta doar ca sa o impresionez ,chiar stiu.
Nu mai cred in nimic.Minuni nu exista.Niciodata nu am crezut in asta.Dumnezeu?Dumnezeu demult m-a uitat.Sau poate m-a lasat sa ma lupt singur cu toti.NU voi face asta.Voi astepta..si voi continua sa..scriu.
Ploaia e din ce in ce mai apasatoare.Se plimba in continuare.Vantul ii arunca parul ei fin in toate directiile.Ar vrea sa stie ca cineva o iubeste,ar vrea sa stie ca nu e singura.
Ploaie se opreste brusc.E liniste cumplita.Ea e panicata.Deodata se aude un ecou disperat"Mayaa,te iubeesc,te iubesc,te iubeeesc"Ea se uita in jur.Nu observa pe nimeni.Cine sa fi fost cel care a strigat?Probabil cineva care nu se va arata niciodata,cineva care o va iubi in tacere,cineva caree..

Speranta unui vis.

E perfect.Ploua.Nu e nimeni pe strada.Sunt doar eu.Ma gandesc la..nimic.Ma gandesc la viitor?Poate.Dar daca el nu va exista?Mai bine ma gandesc la prezent.Nu stiu nimic despre prezent.Sunt naiv,sunt derutat,sunt..prost.De ce? Habar n-am.Privesc in jur.Toate plang.Numai eu zambesc.Ploua ingrozitor de tare.Stropii reci ai ploii imi soptesc"mergi mai departe,nu te opri".
Mda,vreau sa uit.Vreau ca ploaia sa-mi inece toate gandurile,toate amintirile.Vreau undeva departe.Undeva unde ploua cu soare.Undeva unde copiii stau in parc cu parintii lor,undeva unde totul e..paradis.Vreau ca noptile sa nu mai fie un cosmar.Vreau sa visez si eu odata ceva frumos.De exemplu,vreau sa visez un copilas cum se alinta,cum gangureste in bratele mamei lui.
Toti imi spun sa uit.Toti imi spun ca nu se merita.Sincer,nu stiu.Nu stiu ce-i cu mine.Faptul ca 'ea' exista imi trezeste un zambet suptil.Un zambet care numai eu il inteleg,dar nu pot sa-l explic.Tot ce se intampla cu mine e..ciudat.Si ceea ce-am scris pana acum spune asta.Trec aiurea de la o ideea la alta,trec de la zambet la lacrimi fara sa-mi dau seama.Singurul lucru pe care il stiu in momentul de fata e ca..o iubesc.Atat stiu.N-am vrut sa spun asta,dar totusi am zis.
Probabil nimeni nu o sa inteleaga ce-am scris.Am scris pentru ca simteam nevoia sa arunc niste cuvinte,care oricum sunt in zadar.Nimeni si nimic nu poate descrie ce simt acum.
Nu vreau sa o pierd.