vineri, 29 noiembrie 2013

Oameni prin oameni

 Imi amintesc ca am intalnit odata pe cineva sau ceva frumos.Nu stiu ce era.Om,inima,gand sau suflet.Cert e ca era ceva.De fapt,era aproape totul.Poate era un suflet de om sau un gand din inima.Apoi am inceput sa imi apropii usor genele ca sa-mi dau seama daca visez sau nu.Am simtit o mana calda pe frunte.Am adormit.Simteam,nu stiu cum,ca in mine se intampla ceva.Se scriau carti.In mintea mea  paginile se miscau intr-un ritm alert, doborand orice tentativa de a ma trezi.Si cel mai important e ca imi aminteam pasaje din ea.Franturi,de fapt.
  "Ultima care moare in noi e..tacerea.Ei.Oa..Oamenii?Ei.Nu stiu sa-si pipaie corzile mute care tanjesc dupa finete. Nu stiu sa se atinga.Nu stiu sa se simta.Chiar daca sunt alaturi sunt de fapt,departe.Se resping.Se resping brutal.Involuntar insa,nestiind,neconstiientizand ca omul e insetat de certitudine.Vrea sa simta,sa traiasca,sa fie viu,sa emane energie,sa fie,in fond,stapanul propriilor lui idei,propriilor lui vise,propriilor lui trairi si ganduri.
"Am invatat ca oamenii pot fi si buni.Oamenii devin oameni doar prin oameni,buni doar prin cei buni,frumosi doar prin frumos.De asta avem nevoie.De oameni frumosi,de oameni buni.Oameni care sa construiasca bunatate,oameni buni care sa-i faca si pe ceilalti la fel.Oameni care sa inspire.Oameni care sa redescopere oameni,sa-i cunoasca,sa le afle potentialul latent care, fara indoiala, exista, si apoi sa incerce sa-l si valorifice.Macar la un nivel minim.Avem nevoie de oameni calzi,blanzi,tandri,oameni hotarati care sa inspire incredere."
"Din pacate,am mai invatat si ca rautatea,nedreptatea,minciuna,ura oamenilor se intoarc in aceeasi masura cu care le emani,le transmiti.Un om rau il tratezi cu rautate,un om mincinos,cu minciuni,un om rau intentionat cu rea intentie,ipocrizia cu iprocrizie.Sa ne gandim nu mai mult de o secunda.Sau,daca e nevoie,sa ne gandim cat e nevoie.Daca cineva te trateaza cu bunatate,cu generozitate,cu toleranta ai mai avea curajul sa-i faci rau?Nu cred.Oamenii sunt morali in masura in care si cei din jurul lor sunt.Din pacate sau din fericire totul se raporteaza la celalalt.Multi nu constientizeaza asta.Da.Egoismul inspira la randul lui egoism.Poate chiar dublu.
"Am mers.Am cautat.Si am gasit si oameni..buni.Oameni care m-au facut mai bun.Care m-au inspirat.Care m-au motivat.Care nu m-au lasat sa fiu rau.Care m-au ajutat sa devin ceea ce nu eram,si astfel si eu am reusit sa-i fac pe ei mai buni decat erau."
 Cand m-am trezit,am realizat stupefiat ca paginile cartii ma acaparasera complet.Ma pierdusem.Dar o facusem intr-o mod straniu.Ma pierdusem definitiv cred.Si ma chuiam sa-mi amintesc pasajul in care se vorbea despre mine.

marți, 12 noiembrie 2013

Astazi scriu despre un vers

 Astazi scriu despre un vers.
Un vals mut pe o alba scena
Astazi scriu despre un vers.
Poate-un gand s-a ratacit
Printre pasii plini de grații
Un cuvant s-a nimerit
Printre linii,printre spatii.

Un artist in miezul noptii
Chinuit de-o ironie a sortii,
Scrie-un vers in ritm de vals
Poate-un gand de bun ramas.

El nu stie ce-l asteapta,
Vis fatidic,lunga soapta?
Dar el scrie-n continuare,
Nu-i asa ca visul doare?

marți, 5 noiembrie 2013

Sublima tacere

Sublima tacere zace in patimi adanci,
Grotescul ecou,e aici,
Iar tu abia te-abtii sa nu plangi.
Versuri pe sticla scris-ai in nopti de durere,
Degrab' vrei sa pleci,
Mai stai,cuvantul te cere!

Un loc am gasit
Un vis de lumina plapand,
In spatele paginii s-aude
Un sunet din tine plangand.

Franturi de cuvinte schitezi
Pe buze,in gand si in minte
Descris-ai povesti ca sa vezi,
Un semn de-aducere aminte.