Sunt pleopa care iti inchide lumea intr-o secunda manjita de sange
Cand amurgul m-atinge cu aripa si imi mangaie cuvintele
In mine tresare o floare plantata de un fluture
Cand primavara nu era o stare de suflet.
In iarba iti sangereaza talpile cu care mi-ai strivit visul
in care mi-am notat pasaje din haos.
Iar ingerii m-aplauda pentru curajul de a nu-ti spune ca exist
cand de fapt,n-am existat decat gravat in haosul pe care l-ai desenat stangaci pe fundalul amurgului sangeriu.
Am sa-ti curprind gleznele-ti fine iar cu buzele am sa-ti mut visul la capatul lumii,apoi am sa fac din pielea ta un adapost pentru fericire unde va canta linistea cand ii va fi frica sa existe.
Pe umeri-ti am sa-mi sculptezi sufletul intr-o forma fara fond ca sa se mire fluturii de splendoarea unei umbre de suras amar.
Voi avea un proces in care voi fi condamnat la viata.Sper sa nu-mi dea cu executare.Voi evada prin sufletul tau.Viata.Si moartea danseaza pe fire de praf.
Primavara.
