nu suntem decât prelungiri de umbre a ceea ce va fi
și a tot ceea ce n-a fost și trebuia să fie.
cerul mi s-a adăpostit în ochi
și-o nemurire mă strigă să-i cuprind alinarea
tot albastru din lume s-a sinucis în ochii tăi
lumina mea a fost răpită
scriu pe marginea surâsului tău
ca într-o grotă a sublimei fericiri
și aștept să-mi țeși poezie pe inimă
să pot să te facă artă poetică
să fac din ochii tăi metaforă revelatorie
inimile noastre să fie un "joc secund,mai pur",
un vag mister gravat în haos.
