sâmbătă, 14 ianuarie 2012

''Moment

Dupa multe vreme,azi am simtit acel sentiment de care chiar aveam nevoie.Involutar,mi-ai adus aminte de mine.Mi-ai adus aminte de rolul meu,de fapt.Imi place sa cred ca nimic nu e intamplator.Am inceput sa-ti dau importanta si incerc sa gasesc in fiecare lucru pe care-l faci sau spui,o semnificatie.Ma agat de orice, in speranta ca vei reusi sa ma identifici cu trecutul.Si cand spun trecut,nu ma refer la acele naivitati,care se pare ca au reusit sa-mi schimbe viata intr-un mod semnificativ,dar benefic pana la urma.Nu vreau sa ma atasez de tine si apoi sa cad in extrema cealalta.Sincer,mi-e frica sa vreau ceva.
Nu ai nevoie de cuvinte mari pentru a descrie lucruri mici.Lucrurile mici,acestea pe care ti-e atat de greu sa le observi..sunt probabil cele mai importante din viata unui adolescent confuz si nesigur.Momentele mici,chiar daca dureaza foarte putin,au o intensitate si o incarcatura mult mai mare decat marile momente care dureaza zile,saptamani sau luni,dar care de cele mai multe ori sunt urmate de suferinte,sau chiar depresii.
Iti multumesc pentru... Am nevoie de tine un minut in fiecare zi.Nu-mi trebuie zile,nopti sau ani.
Exista multe moduri de a fi fericit.Incearca sa gasesti in fiecare lucru banal care ti se intampla,o parte buna.In felul acesta nu te minti,dar nici nu speri.In felul acesta esti fericit pentru o clipa.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Ultimele..

O zi destul de banala.Aceeasi nori,aceleasi frunze,aceeasi ochi,aceeasi alee trista.E acea alee care imi aminteste de primul zambet;un zambet palid,formal.Ce-i drept,nici nu ma asteptam la altceva.De fapt,nu ma astept la nimic.Vreau doar sa ma plimb prin ploaie si sa nu ma gandesc la ceva anume.Totul sa fie instinctiv,simplu,cu aspiratie spre banal.Dar totusi..
Imi vin in minte anumite nopti si anumite zile.In mintea mea e o aglomeratie de amintiri care ma face in anumite momente sa tresar,sa plang si sa nu mai inteleg nimic.Multe lucruri de la suprafata diminueaza esentialul din interiorul adanc al fiintei noastre.
Uita-te o clipa in ochii mei,zambeste-mi,si apoi pleaca. Trist,sec si imposibil.O suma de eventualitati se amesteca si ma fac sa plutesc in inchipuire.O mare absurda imi ineaca ultimele farame de sentimente.As vrea haosul,dar mi-e frica de luminile din el.
Prea multe lucruri negative,prea mult pesimism concentrat intr-un suflet atat de inoportun.Pesimismul e una din putinele cai prin care poti fi sincer cu tine insuti.Atunci recunosti intr'adevar adevaratele realitati.Ce crezi,cand visezi,poti fi pesimist?
Formalitate?Banalitate?Haos?Pesimism?Deschide ochii putin mai mult si le vei observa imediat.Asta, bineinteles, daca nu vrei sa te minti singur.Ma uit in ochii tai si observa ca de fiecare data mimezi fericire.Sa fie oare felul tau de a le arata celorlalti cat de puternic si nepasator esti?