Am ajuns in punctul acela al vietii in care nu ma mai scarbeste nimic.Nu ma mai misca nimic.Nici macar dispretul altora.Nici fericirea pe care ei o mimeaza(sau nu) ca sa ma nimiceasca.Am pierdut tot ce era de pierdut pana acum.Nu mai am nimic.Nu ma mai am nici macar pe mine.Am trait atatea incat ma intreb pentru ce m-am nascut om.Sa nu crezi ca o sa amintesc ceva de tine.De fapt,nici nu stii cine esti.Ai fost? Tu,inger nenascut.Urat,urat trebuie sa fi fost.Un fluture mi se aseaza in palma.Macar el nu e om.El nu te poate ...nu stiu.Nu-ti poate lua nimic.Si oricum,ce sa-mi ia?
Ce..dureros e cand iti mor oamenii in suflet.Cand simti cum se dilata esenta lor in sangele tau.E mult mai cumplit decat moartea fizica
Mi-e amar,mi-e rece,mi-e scris.Nu,nu sunt pesimist.Nici macar nu inteleg bine notiunile de"pesimist"si "optimist".
Lumina tremuratoare a obrazului si a buzelor,umiditatea solemna a ochilor.N-ai fost.Nici macar acolo cand a trebuit.Tu,forma de viata.Tu,fluture nevinonat.Te-am stans in palma,te-am atins,te-am prins,dar ai murit.Nu,nu trebuia.
luni, 21 octombrie 2013
vineri, 11 octombrie 2013
Naufragiu timpuriu
O zi fara inspiratie.O inima care pluteste pe un lac ce pare sa fie rosu.Un tu pasiv privesti spre fundul lacului,fara sa stii ca acolo ne vom intalni la sfarsitul lumii.Ai plecat aruncand un bilet intr-o mare rosie.Un fel de titanic al ultimelor ganduri.N-am mai putut salva nimic.Doar o pata de cerneala pe degetul aratator.
Doua maini in loc de aripi aplauda sfarsitul unui spectacol in care actantul a jucat magistral un rol care nu-l caracteriza.
O scena pasionala in care buzele se saruta fara sa se atinga.
Ochii se vad fara sa se priveasca.
Simturile se ating subtil,fara sa se ciocneasca,ca nu cumva sa se rupa in bucatele mici de suflet.
O harta a simturilor in care meridianele sunt ganduri,iar capitala sufletului este inima guvernata din nord de senzatii.
Da
Da
Da
Nu
Si
toate par gemetele unui fluture prins intre petalele inimii.
toate par gemetele unui fluture prins intre petalele inimii.
duminică, 6 octombrie 2013
Necuvintele care vorbesc
Se uita la ea ca la un tablou pictat cu sufletul.Incerca sa-i schiteze in minte configuratia fina,delicata intangibila mai ales prin forma unica a gurii,a ochilor si a nasului. Miscarile gratioase, cu ondulatiile lor, dau impresia de plutire deasupra lumii, de zbor usor si imaterial. Spontaneitatea lor are ceva din usurinta unei bateri din aripi, din naturaletea unui zambet subtil si din puritatea unui vis de primavara tarzie. Nu voia sa o atinga.Mai ales partea inferioara a sanului stang.Acolo zacea inima.Singura posibilitate de a o atinge era urmatoarea:trebuia sa o infasoare intr-un staniol de cuvinte,apoi sa faca din trupul ei un puzzle dupa care sa scrie pe fiecare piesa o poveste.I-a luat intai buzele si a scris:"Asa incepe totul.Ca intr-un vis.Cuvintele care nu se spun.Pasii care nu se numara.Mainile care nu se ating.Si peste toate astea tu te intorci incet sarutand imagininea unui inger nenascut."
Apoi ochii:"Se zice ca aici e templul sufletului.Un suflet nehotarat,macinat de puterea cuvintelor false.Un egoism apocaliptic eclipsat de o bunatate dobandita.Profunzimea serilor confuze,talentul descrierii paradoxale si regretul paginilor scrise cu inima.O privire din adanc catre adancuri"
Urmeaza mainile.O,cata..I le cuprinde usor,i le saruta timid,dupa care i le aseaza pe genunchii lui moi.Ii mangaie traseul liniilor din palmele ei care pare ca are forma unui fluture cu aripile ranite,apoi ii deseneaza propriul traseu care se suprapune peste al ei rezultand o litera necreata inca.
O imbratiseaza apoi asa cum nu a mai facut-o niciodata,fara sa o atinga insa,si ii spune"Necuvintele care vorbesc sunt in mainile tale,priveste-le apoi arunca-le in bataia vantului.Poate vor ajunge la mine"
Apoi ochii:"Se zice ca aici e templul sufletului.Un suflet nehotarat,macinat de puterea cuvintelor false.Un egoism apocaliptic eclipsat de o bunatate dobandita.Profunzimea serilor confuze,talentul descrierii paradoxale si regretul paginilor scrise cu inima.O privire din adanc catre adancuri"
Urmeaza mainile.O,cata..I le cuprinde usor,i le saruta timid,dupa care i le aseaza pe genunchii lui moi.Ii mangaie traseul liniilor din palmele ei care pare ca are forma unui fluture cu aripile ranite,apoi ii deseneaza propriul traseu care se suprapune peste al ei rezultand o litera necreata inca.
O imbratiseaza apoi asa cum nu a mai facut-o niciodata,fara sa o atinga insa,si ii spune"Necuvintele care vorbesc sunt in mainile tale,priveste-le apoi arunca-le in bataia vantului.Poate vor ajunge la mine"
vineri, 4 octombrie 2013
Vacarmul linistii
Versuri nescrise
Se ingana-n glasuri mute
pe buze nesarutate
In nopti albe.
In sunete mute ne regaseam
Cantand cantece fara cuvinte,
Iar sunetele nespuse plangeau
ca nu se pot auzi
In vacarmul linistii inefabile.
Un gand mai am ascuns in alfabetul orbilor
muti de uimire.
Un spasm ma cuprinde pipaind sunetul din noptile negre
care acompaniaza, la vioara,
dansul linistii din vacarmul gandurilor mute.
Se ingana-n glasuri mute
pe buze nesarutate
In nopti albe.
In sunete mute ne regaseam
Cantand cantece fara cuvinte,
Iar sunetele nespuse plangeau
ca nu se pot auzi
In vacarmul linistii inefabile.
Un gand mai am ascuns in alfabetul orbilor
muti de uimire.
Un spasm ma cuprinde pipaind sunetul din noptile negre
care acompaniaza, la vioara,
dansul linistii din vacarmul gandurilor mute.
miercuri, 2 octombrie 2013
Crima de onoare
Nu stiu.Poate.Niciodata.Vreodata.Cateodata.Odata.A fost.N-a fost.Dar.Desi.Totusi.Oarecum.Nu prea.Tot.Nimic.In litere tipa haosul din fiecare por al fiintei.Nu-l auzi.Nu-l aud.Il vad.E aici,printre litere.Subtil.Intangibil.
Tocmai s-a produs o crima.Nu e genul de crima obisnuita.Haha,de parca o crima ar putea fi obisnuita.I-a smuls inima din piept,i-a spus cea mai frumoasa poveste din lume dupa care a aruncat-o in Marea Moarta. Diabolic.Nicio mustrare de constiinta,nicio pata vizibila pe albul imaculat al ei.Considera probabil ca asta era singurul lucru pe care putea sa-l faca ca sa nu-i mai fie frica.A fost oare in legitima aparare?Nu stiu daca acolo era sursa raului si a nereusitelor persoanei respective.Dar a avut noroc.Din fericire sufletul nu era in inima atunci cand s-a produs tragedia.El a ramas neatins.Poate doar putin patat cu sangele care s-a scurs agonizant prin toti porii.Dar oare sufletul cum reuseste sa traiasca fara inima?Ei bine, i s-a creat o inima noua,din plastic.O descoperire si o inventie formidabila a medicinei moderne.Asta pana isi va gasi o inima compatibila.Este pus pe lista de asteptare.Daca nu va avea noroc,va ramane cu acea inima improvizata.Ei,si?
Oare ii va ierta vreodata asta?...Totul e desertaciune!Nu conteaza decat...nimic.
Prea mult.Adica nimic.Ego...Alter ego.Indiferenta cu care privesti un tablou.Eleganta cu care faci fata situatiilor limita.Promtitudinea cu care iti ascuzi urmele.Si haosul care tipa in litere
Nu a mai ramas decat o adiere patetica...de vant.
Tocmai s-a produs o crima.Nu e genul de crima obisnuita.Haha,de parca o crima ar putea fi obisnuita.I-a smuls inima din piept,i-a spus cea mai frumoasa poveste din lume dupa care a aruncat-o in Marea Moarta. Diabolic.Nicio mustrare de constiinta,nicio pata vizibila pe albul imaculat al ei.Considera probabil ca asta era singurul lucru pe care putea sa-l faca ca sa nu-i mai fie frica.A fost oare in legitima aparare?Nu stiu daca acolo era sursa raului si a nereusitelor persoanei respective.Dar a avut noroc.Din fericire sufletul nu era in inima atunci cand s-a produs tragedia.El a ramas neatins.Poate doar putin patat cu sangele care s-a scurs agonizant prin toti porii.Dar oare sufletul cum reuseste sa traiasca fara inima?Ei bine, i s-a creat o inima noua,din plastic.O descoperire si o inventie formidabila a medicinei moderne.Asta pana isi va gasi o inima compatibila.Este pus pe lista de asteptare.Daca nu va avea noroc,va ramane cu acea inima improvizata.Ei,si?
Oare ii va ierta vreodata asta?...Totul e desertaciune!Nu conteaza decat...nimic.
Prea mult.Adica nimic.Ego...Alter ego.Indiferenta cu care privesti un tablou.Eleganta cu care faci fata situatiilor limita.Promtitudinea cu care iti ascuzi urmele.Si haosul care tipa in litere
Nu a mai ramas decat o adiere patetica...de vant.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)