ironia sortii

Te-am vazut in razele lunii de la miezul noptii
si m-am gandit ca ar putea fi o ironie a sortii.
Te reflectai atat de puternic in mine
incat intr-o  secunda toata esenta ta s-a varsat in sufletul meu.
apoi s-a auzit un sunet ciudat.
s-a spart ceva.
ba nu.
de fapt,inima nu mai batea.
dar care inima?a mea,a ta,a..lunii,a..sufletului nostru?
..si m-am gandit ca ar putea fi o ironie a sortii..