Azi i-am vazut sufletul cum plangea in hohote in coltul camerei,
lacrimile cum ii cadeau agonizant in cana cu ceai,
si inima cum ii era sfasiata de ganduri-o,cata durere..
I-am intins timid mana,dar durerea se imprastia si mai mult in sufletul ei,
simteam asta..
Ce mai putea fi de spus?
Cuvintele plangeau si ele pe canapea..
Ochii ei minunati,inecati in lacrimi spuneau multe,
dar parca..nimicul zacea in agonie..
Te-as fi salvat daca..
Dar si asa..o sa-ti fur o bucata din inima si o sa o lipesc langa a mea..
