18-oameni si oameni

 18.Cred ca m-am nascut acum o vesnicie.Nu sunt entuziasmat,nici nu stiu daca ar trebui sa fiu.In primul rand,vreau sa iti multumesc tie,tie,tie si tie si nu in ultimul rand tuturor pentru cele trei cuvinte deja  consacrate:"la multi ani".Le multumesc in special celor care nu  au facut-o doar formal,doar pentru ca apare in dreapta sus pe facebook ziua de nastere.Le multumesc tuturor celor care au fost  si au ramas alaturi de mine pana acum,celor care au incercat sa ma cunoasca,celor care au reusit si celor care mi-au aratat ca "poti avea totul neavand nimic si nimic avand totul".
 Nu prea ma pricep sa fac bilanturi si sincer nici nu-mi place.Fiind totusi o vesnicie de cand m-am nascut s-au adunat multe lucruri bineinteles."Lucruri" e impropriu spus.De fapt oameni.Oameni si oameni.Am intalnit multa lume.Cam cata lume poti intalni intr-o vesnicie,dar putini oameni.Am intalnit oameni de la care, sincer,  am invatat multe lucruri,am intalnit oameni care m-au facut sa rad,oameni care m-au incurajat, care mi-au fost alaturi, care mi-au ramas alaturi,care m-au invatat sa sper, care m-au luat de mana si m-au tinut cat de strans au putut ei(si credeti-ma ca au putuut), care mi-au dedicat poezii,care mi-au dedicat melodii, care m-au iubit, care m-au determinat sa fiu mai bun si  care... m-au dezamagit profund,dar de la care am incercat sa iau ce e mai bun.Am mai intalnit si oameni carora le-am gresit fie neintentionat,fie "obligat"de imprejurari,oameni pe care i-am vazut doar o singura data,oameni pe care i-am pierdut aproape subit,oameni de la care asteptam mai mult,oameni pe care i-am detestat,oameni prosti,oameni carora as fi vrut sa le demonstrez mai multe,oameni care cred in frumos,oameni frumosi,oameni sufletisti,oameni cu ochi albastri,oameni cu ochi verzi si chiar si cu ochi negri,oameni care m-au facut sa ma simt important,oameni care m-au facut sa plang,oameni care,pana la urma,reprezinta o pagina sau mai multe din istoria de 18 ani a vietii mele.
Nu stiu ce as mai putea sa spun,desi sunt multe de spus.Cred ca mi-am depasit oricum conditia,in sensul ca am dezvaluit mai multe lucruri pe care in mod normal le-as fi sugerat doar,sau le-as fi spus doar anumitor persoane.
  Celalalte ganduri le-am ingropat deja intr-un nisip la marginea marii,in cea mai deplina pustietate.Poate ca,intr-o dimineata,atunci cand ideile vor merge in varful picioarelor,vei afla mai multe.18.

Unde se termina cuvantul...

Si acum,ca niciodata un fel de amintiri imi invadeaza retina derelundu-se haotic intr-un ritm nebun.Nebun de frumos.Ah,ce greu e sa scrii despre tine.Am vazut un film.Era despre mine.Da,da,as vrea eu.Ce prostut esti.Toate filmele sunt despre tine.Taci,taci,te rog,taci.Hei,sa nu uiti sa-mi aduci alea doua vise cand te intorci.Le-am ascuns intr-un plic vechi langa noptiera pe care imi las inainte sa adorm gandurile.Nu mai e acolo.A disparut.Stai,nu te gandi la magie.Pur si simplu a disparut.Atunci mi-am dat seama ca nimic nu dureaza in suflet.Nu poti sa-ti ascunzi la nesfarsit gandurile sincere intr-un plic.Privirile tremurande si confuze pot reprezenta cel mult o muza pentru inceperea unei poezii ce se vrea a fi inspirata.Dar nimic mai mult.Nu poti construi vise doar din priviri,cum nu poti asculta  o inima batand nebuneste fara sa te apropii de piept simtindu-i pulsul.Fiecare om,in fond,este o inima.Ca sa o simti cu adevarat trebuie sa te apropii de ea atat de tare incat sa tremure miocardul de emotie,de freamat.Cam multa filozofie intr-un plic .Pana la urma,cu ce ramanem?Ramanem  cu acele cuvinte pe care le-am pierdut definitiv si nu le-am spus sau ramanem pur si simplu cu amintirea plicului?Vezi tu..amintirile oricat de amintiri ar fi la un moment dat dispar,se pierd.Cred ca singura conditie ca o intamplare sa o numesti amintire e ca acea intamplare sa fi fost ceva inedit in viata ta,ceva care sa-ti fi marcat profund o parte din tine,ori o intamplare  negativa,controversata care are in centrul ei evenimente triste nu va putea fi nicioadata o amintire pentru ca iti vei dori cu siguranta sa o uiti ,ori amintirile ca sa fie amintiri trebuie sa treaca testul timpului,iar testul timpului nu-l poate trece decat ce e cu adevarat frumos.

Daca intr-o zi cineva imi va gasi plicul?