O altfel de zi.O zi ca toate celalte.O zi dominata de zambete false.
O zi in care incepe o noua piesa de teatru.Aceeasi piesa in care trebuie sa zambesti,trebuie sa te arati fericit,desi e evident ca nu ai chef de asa ceva.Dar stii ce ma surprinde?Ma surprinde cat de magistral imi joc rolul.Da,dar atitudinea unui actor profesionist trebuie sa fie pe masura.Cand e pe scena viata personala e pe plan secund.Stai,ce atitudine?Ce actor profesionist?Ce viata personala?Vezi,nimic nu are sens.Dar cum sa aiba sens daca toata viata mea e o intreaga piesa de teatru,in care, in fiecare act este aceeasi poveste relatata mereu altfel.
Iata-ma aici.Aici unde orizontul capata noi forme.Piesa isi consuma un nou episod.Mare.O mare surprinzator de linistita.Ma astepta.O,cat de mult imi place marea.E acea mare orbitor de albastra,unde se joaca stelele atunci cand sunt triste.Privesc departe.Atat de departe incat ma inec in eventualitati,ma inec in idei fara nicio legatura cu realiatea,ma inec in..mine insami.Tot acest haos care imi domina intreaga faptura se datoreaza foarte multor lucruri.Nu le voi enumera,pentru ca asta ar insemna ca imi plang de mila sau geva de genul,iar orice incercare de a le enumera sau aminti va face ca totul sa fie mai banal decat este.
Continui sa privesc marea.Mereu mi se pare altfel.Fiecare secunda o surprinde in alta ipostaza.Cat de mult as vrea sa ii impartasesc toata aceasta suma de ganduri ce navaleste asupra mea ca un tsunami.Neavand convingerea ca imi va raspunde ma apropii de ea,si cu un glas aproape tremurand,o intreb:
-O mai stii pe 'ea'?
-Nu,cine e 'ea'?
-"Ea",acea fata despre care ti-am mai vorbit si acum cateva zile.
-A, imi amintesc ceva ceva.O cheama..
-Nu are importanta cum o cheama,continui eu incercand sa par indiferent.
-Bine,dar atunci nu mi-ai povestit mare lucru despre ea.Nici macar nu stiu cum arata.Daca e frumoasa,daca e..
-E foarte frumoasa.Ii place foarte mult viata.Incerca sa traiasca fiecare clipa nepasandu-i ca urmatoarea ar putea fi trista.Are ceva ce o diferenteaza total de restul fetelor.Stiu,toti suntem unici.Dar niciunul nu e mai unic ca noi.E foarte imprevizibila.Uneori lasa ca aparentele sa devina reprezentative pentru ea,insa apoi,nu stiu cum face,dar reuseste sa demonstreze ea e altfel decat o considera lumea.E mereu cu zambetul pe buze.Uneori ai impresia ca e un copil in primii ani de gradinita,atat de sincer pare zambetul.Nu stiu,e posibil sa ma insel,insa asa o consider eu in acest moment.
-Uau,uimitor!exclama marea fiind probabil uluita de remarcile mele.
-Mda..
Cortina s-a tras.
