Am venit.A fost intuneric.Am plans.Nu m-a vazut nimeni.Am vazut urme.Nu m-a auzit nimeni.Am auzit pasi.Stai.Mi-am amintit.Stiu unde am lasat ultima data sticluta cu niste cuvinte.Era sparta.S-au imprastiat toate pe jos.Am mai gasit cateva printre cioburi:"mi-ai","tu","cuvintele","spart"."Tu mi-ai spart cuvintele".E un semn.Fire de praf.Ba nu,fire de suflet.Am suflat.E liniste.Taci.Te-am vazut.Ti-am vazut ochii.Intunericul sufla cu lumina.Plang.Ele plang..Au simtit ceva.Le-ai hipnotizat.Ah,cuvintele.Cioburi peste tot.Ai vrut sa zici semne peste tot.Daca as putea,te-as face cea mai frumoasa numai din cuvinte.Nu mi-ar mai trebui nici ochi,nici buze,nici sprancene,nici nas.Da-mi putin sticluta.De fapt,n-am ce sa aleg.Mai bine te las asa.Trebuie sa inventez eu ceva.Propriile mele cuvinte.Nu pot singur.Hai cu mine.Uite.Straluceste ceva acolo.Un ciob spart.Sufla.Ah..Nu e un ciob.E o bucatica din mine..Fire de suflet in fire de praf.Si te-am gasit.Ramai.