Ultimele..

O zi destul de banala.Aceeasi nori,aceleasi frunze,aceeasi ochi,aceeasi alee trista.E acea alee care imi aminteste de primul zambet;un zambet palid,formal.Ce-i drept,nici nu ma asteptam la altceva.De fapt,nu ma astept la nimic.Vreau doar sa ma plimb prin ploaie si sa nu ma gandesc la ceva anume.Totul sa fie instinctiv,simplu,cu aspiratie spre banal.Dar totusi..
Imi vin in minte anumite nopti si anumite zile.In mintea mea e o aglomeratie de amintiri care ma face in anumite momente sa tresar,sa plang si sa nu mai inteleg nimic.Multe lucruri de la suprafata diminueaza esentialul din interiorul adanc al fiintei noastre.
Uita-te o clipa in ochii mei,zambeste-mi,si apoi pleaca. Trist,sec si imposibil.O suma de eventualitati se amesteca si ma fac sa plutesc in inchipuire.O mare absurda imi ineaca ultimele farame de sentimente.As vrea haosul,dar mi-e frica de luminile din el.
Prea multe lucruri negative,prea mult pesimism concentrat intr-un suflet atat de inoportun.Pesimismul e una din putinele cai prin care poti fi sincer cu tine insuti.Atunci recunosti intr'adevar adevaratele realitati.Ce crezi,cand visezi,poti fi pesimist?
Formalitate?Banalitate?Haos?Pesimism?Deschide ochii putin mai mult si le vei observa imediat.Asta, bineinteles, daca nu vrei sa te minti singur.Ma uit in ochii tai si observa ca de fiecare data mimezi fericire.Sa fie oare felul tau de a le arata celorlalti cat de puternic si nepasator esti?