Speranta unui vis.

E perfect.Ploua.Nu e nimeni pe strada.Sunt doar eu.Ma gandesc la..nimic.Ma gandesc la viitor?Poate.Dar daca el nu va exista?Mai bine ma gandesc la prezent.Nu stiu nimic despre prezent.Sunt naiv,sunt derutat,sunt..prost.De ce? Habar n-am.Privesc in jur.Toate plang.Numai eu zambesc.Ploua ingrozitor de tare.Stropii reci ai ploii imi soptesc"mergi mai departe,nu te opri".
Mda,vreau sa uit.Vreau ca ploaia sa-mi inece toate gandurile,toate amintirile.Vreau undeva departe.Undeva unde ploua cu soare.Undeva unde copiii stau in parc cu parintii lor,undeva unde totul e..paradis.Vreau ca noptile sa nu mai fie un cosmar.Vreau sa visez si eu odata ceva frumos.De exemplu,vreau sa visez un copilas cum se alinta,cum gangureste in bratele mamei lui.
Toti imi spun sa uit.Toti imi spun ca nu se merita.Sincer,nu stiu.Nu stiu ce-i cu mine.Faptul ca 'ea' exista imi trezeste un zambet suptil.Un zambet care numai eu il inteleg,dar nu pot sa-l explic.Tot ce se intampla cu mine e..ciudat.Si ceea ce-am scris pana acum spune asta.Trec aiurea de la o ideea la alta,trec de la zambet la lacrimi fara sa-mi dau seama.Singurul lucru pe care il stiu in momentul de fata e ca..o iubesc.Atat stiu.N-am vrut sa spun asta,dar totusi am zis.
Probabil nimeni nu o sa inteleaga ce-am scris.Am scris pentru ca simteam nevoia sa arunc niste cuvinte,care oricum sunt in zadar.Nimeni si nimic nu poate descrie ce simt acum.
Nu vreau sa o pierd.