să te plimb dimineaţa prin gând,

desculţi, ingenuă

să te ţin de cuvinte

la fel de strâns cum te-aş ţine de mână

să nu crezi că e un ritual romantic

ţi-aş lua melancolia aia nebună din privire

şi aş da-o frunzelor

să se bucure şi ele de ea

ce delir...

ar ploua cu inepţiile tale profunde

dimineţile ar semăna cu ochii tăi

după prima poezie scrisă

sedus aş fi de forma pe care le-ai da-o

copacilor

ierbii

până şi cuvintele mele şi-ar schimba sensul

ar merge numai pe sens unic

şi ar fi nevoite să oprească la STOP

de fiecare dată când ar da de inima ta

....

trebuie să le cedezi totuşi trecerea

ştii că nu dau niciodată prioritate

(ţi-am zis că nu e un ritual romantic)