marți, 19 ianuarie 2016
Confruntare crâncenă sau “polemici cordiale”?!
Scenă,replici,roluri,decor.Acte.Oameni
alergând,mimând sau plângând. Personaje.O piesă ce se desfăşoară alert şi fără
conotaţii grave în "dulcele" fief al realităţii cotidiene.Dincolo de
aceasta însă , în spatele cortinei, în spatele propriei noastre cortine se află
o scenă mult mai profundă şi mai complexă camuflată subtil în interior. Aici
deja totul capătă o altă dimensiune.Nu mai sunt actori, nu mai sunt personaje
interpretate. E un decor pustiu şi abstract.Inefabil. Există doar un regizor
care înşiră replici absurde şi adresează întrebări la care evident încearcă
să-şi răspundă singur. Acela eşti tu .Eşti tu cu tine însuţi. Al naibii duel.
Confruntare crâncenă sau “polemici cordiale”? Greu de anticipat. Un meci deschis
oricărui rezultat, cu atât mai mult cu cât nu există niciun arbitru. Şi dacă nu
există arbitru nu există nici reguli,nu?! Păi cum aşa ceva?! Regulile se
stabilesc pe parcurs. Una din ele e că nu trebuie să-ţi faci planuri care îţi
depăşesc propriile limite şi abilităţi. Nu e o drama că nu eşti cel mai bun.
Nici nu trebuie. Trebuie să fii bun sau foarte bun în domeniul care te
pasionează cel mai mult şi care te interesează. Dacă încerci să performezi în
orice, rişti la un moment dat să eşuezi. Însă nu asta e marea problemă. Oricine
pierde. Problema e că eşuând, pierzi poate cea mai importantă resursă de care
dispui în momentul actual, pierzi energie. A două regulă e că înainte de a paşi
pe scena acestui teatru absurd al realităţii cotidiene trebuie să-ţi înveţi
inima, sufletul şi gândul să facă anumite compromisuri. Cum s-a mai spus, lumea
nu e croită pe sufletul nostru. Întâlnim oameni pe care nu am fi dorit să-i
întâlnim niciodată, suntem puşi în faţa unor situaţii cu care nu eram
obişnuiţi, suntem nevoiţi să ne ghidăm după nişte legi şi reguli create de
nişte forme de viaţă inferioare nouă, poate. Depinde doar de noi cum gestionăm
aceste aspecte. Însă sub nicio formă nu trebuie să tăcem şi să fim adepţii
celebrului proverb din spaţiul mioritic ”capul plecat, sabia nu taie”. O a
treia regulă şi poate cea mai importantă este că trebuie să ajungi în cele din
urmă la un consens cu tine însuţi. Trebuie sa semnezi un armistiţiu . Nu puteţi
juca mereu în echipe diferite, la un moment dat va trebui să deveniţi
coechipieri, să va daţi mâna şi să luptaţi împreună.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu