Gandul inimii

Cum ai vrea sa arate ziua in care eu te voi lua de mana si te voi ascunde in gandul meu pentru totdeauna?
Cum ai vrea sa arate ziua in care eu voi visa langa amurgul parului tau?
Dar buzele tale?buzele tale ce-o sa zica?O sa se lipeasca naiv de ale mele soptind firav,confuz ca singurul lucru care dureaza e tocmai cel care nu se intampla?
Ce ciudati suntem noi oamenii..
suntem prizonierii propriilor noastre trairi,propriilor noastre ganduri despre noi,
iar fiecare rasarit ne aminteste de fiecare data ca gandul va apune o data cu soarele,
ca mai apoi sa rasara altul in fiecare dimineata de vara si sa sfarseasca la fel,rupt,sfasiat,distrus de puterea unui alt amurg.
N-as numi asta un lant de slabiciuni.
L-as numi un lant interminabil care  odata cu fiecare rasarit isi adauga cate o veriga de gand
care apoi se incalceste in inima unui nou amurg,
sau poate acelasi..
O sa-mi aleg o zi in care o sa-mi cern toate gandurile mele mici si fragile
iar cel care va ramane il voi numi"gandul inimii"sau"gandul  meu despre tine,
e acelasi lucru..
Deci,cum ai vrea sa arate ziua in care eu te voi lua de mana si te voi ascunde in gandul meu pentru totdeauna?