Doar aparenţe..

Cum as putea uita o mare in care mi-am lasat gandurile?N-am cautat in mare nici alinare,nici suferinta,nici dor,nici ratacire,nici speranta.N-am cautat nimic.Ea mi-a dat totul.O clipa rupta din mine si totul s-a transformat in vis.Un moment de ratacire si totul s-a transformat in praf.Un zambet si totul a iesit la suprafata.Cat mister,cata lupta,cata retinere,cata teama..si toate astea pentru o clipa trasnformata in eternitate,pentru un moment sfarmat in mine,persistent,mascat de zambete inutile.Prea simplu pentru a ma defini,prea complicat pentru a-ti fixa repere, imposibil de inteles.Imi place sa ma joc cu mine,imi place sa arunc cuvinte si sa strang vise.Nu stiu cine sunt,dar ma regasesc.In fiecare zi ma descopar,dar nu reusesc sa definesc haosul.Si nu,nu e un haos obisnuit.
Ia zi,nu-i asa ca astepti ca haosul sa erupa si sa nimiceasca momente si clipe pierdute in eternitate?Nu-i asa ca-ti place sa ma critici?Nu-i asa ca-ti place sa ma vezi agatat de un nor plangand in hohote?Bun,si?Mie imi place sa te vad pierzand.
De la sublim la grotesc nu mai e decat un pas.Vrand sa ma cauti,te ratacesti.Vrand sa vezi cine sunt,te pierzi in detalii,uitandu-ti scopul initial.Degeaba cauti raspunsuri aici,daca nu stii la ce intrebari astepti raspusuri.
Tu ce intelegi prin haos?